VREAU SA IES SINGUR DIN CRIZA NU SĂ MĂ SCOATA STATUL!

Dacă astăzi la BUNA DIMINEATA ROMANIA am ridicat problema statului minimalist, problemă la care participarea a fost la fel de restrinsă, mă refer la cea activă, este pentru că după părerea mea sistemul şi tendinţele statale a societăţilor europene şi nu numai se află într-un moment de răscruce. Crizele nu sunt nici pe departe depăşite, ci doar ascunse prin sistemul mutărilor dintr-un buzunar în altul, acoperindu-se astfel criza profundă de tip organizatoric social. Orice orânduire îşi demonstrează slăbiciunile prin crize, extinse la toate nivelurile, în toate ramurile existenţei sociale. În toată această ecuaţie, a crizei , elementul INDIVIDUALITATE este aproape imposibil de luat în seamă. Statul etatist, de tip tatuc, statul social, statul care gestionează invăţământul, care stabileşte variante oficiale, care impune la urma urmei un comportament colectiv, se dovedeşte în contextul globalizării a fi unul de tip anacronic.
Tendinţa fiecărui individ, normală, FUNDAMENTALĂ, genetică, psihologic-primară, este aceea de a trăi cât mai bine, de a se bucura de toate elementele unui trai CIT SE POATE DE BUN. Nimeni nu cred că ar refuza să trăiască într-un mod superior decât cel în care trăieşte acum, indiferent cărei categorii ne adresăm. Acest element, de fundamentalitate a tendinţelor fireşti umane, este dispersată în condiţiile unor principii ce se vor perene dar care de fapt , din lipsa resurselor , nu pot fi aplicate în mod predominant. Protecţia aceasta, de tip statal ( mă refer la soiurile de protecţie economică, la ajutoare nesustenabile, etc) este de fapt înşelătoare. Ea anulează aspiraţiile individuale, determină un comportament standard al individului ( pentru a accede la aceste ...fructe... trebuie să te ÎNCADREZI într-o serie de conditionalităţi) indiferent de OPTIUNEA TA PERSONALĂ, indiferent de simţămintele individuale, dincolo de particularitatea propriei structuri psiho-comportamentale. Observăm, de exemplu în România că orice se întâmplă rău sau bine cade în seama STATULUI, format la rândul său din personaje ale căror individualitate este şi ea limitată la, să spunem...,disciplina de partid. Statul , pe termen lung , în condiţiile în care reglementează piaţa, concurenţa , relaţiile economice, statul jucător pe piata liberă- nu face altceva decât să anuleze anumite libertăţi fundamentale. Eu cred că autoreglementarea social - economică , anulată în ultima vreme este exact esenţa evitării unor crize majore. Statul trebuie să reprezinte şi să vegheze doar la respectarea drepturilor individuale ale oamenilor, drepturi stabilite pe baza unui parteneriat între societate şi timpul pe care aceasta îl parcurge- in sens epocal- a unui pact intrinsec şi universal acceptat, pe baze oarecum ...naturale. Prin stabilirea acestui rol al statului, în mod automat , printr-o buna cumpănire , se vor reduce exact elementele ce duc la blocaje şi crize administrative, cum ar fi : birocratia, coruptia, cheltuielile de administrare (ele trec in sarcina individului ca întreprinzător), deciziile de tip discriminatoriu. Nu Statul trebuie să ne spună de ce avem nevoie, ci piata! Ci nevoile noastre trebuie să-l facă pe Stat să se muleze în politicile sale generale pe decizia noastră. Tendinţa aceasta de stat tatuc, rezultată în tările est europene şi din mentalităţile de sorginte comunistă, transformă de exemplu Parlamentele în anexe ale Guvernelor- vezi mult prea multele ordonante de urgenţă emise de guvernele noastre. Astfel, instituţiile responsabile cu democraţia, Parlamentele, devin doar elemente de culoare sau de decor, într-o societate dominată de aparatul administrativ cu arhicunoscutul ei imobilism birocratic şi comod doar pentru cei ce îl compun.
Sigur, terapiile de şoc sunt supărătoare, şi cu siguranţă NECESARE până la urmă, fiindcă ceea ce se întâmplă acum, nu doar la noi ci şi în Europa, prin aşa zisa social democratizare , este o prelungre a unei agonii ce SIGUR va duce mai devreme sau mai târziu la COLAPS. Sunt sigur că mulţi ne gândim că ar fi bine ca măcar cât mai trăim noi să o mai lungim aşa că totuţi e ok, fără să îndrăznim să ne gindim că ne-ar putea fi mult mai bine dacă am rupe pisica. Nu suntem dispuşi la sacrificii esentiale, şi tranziţiile pe care le vrem sunt de formă , nu de fond, sunt de fapt cîrpeli pe o şosetă veche. E nevoie de fapt NU DE TRANZITII ci de TRANSFORMARI!  Cred că învăţământul ar trebui în totalitate privatizat, astfel el s-ar mula pe nevoile REALE ale societăţii, şi în acelaşi timp pe bani. Statul foloseşte învăţământul în interesul său, modelând după chipul, asemănarea şi dorintele vremelnice ale sale, chiar dacă aparent nu se vede aşa. Orice tendinţă de tratare colectivă , orice acceptare a oamenilor a acestei mentalităţi de colectiv nu face altceva decit să ascundă slabiciunile individualităţilor, incapabile de a judeca pentru ele. Omul ar trebui să SE REGĂSEASCĂ, să reacţioneze conform nevoilor sale şi prin asta să dea masura unei societăţi sănptoase şi eficiente.
Alex Oprea- va urma-