DE CE FAC RADIO....

Nu stiu daca agenda publica a cetaţeanului român corespunde cu cea prezentata in majoritatea mijloacelor media. Încerc de multe ori sa introduc probleme ce mi se par mai importante decât dezbaterile publice referitoare la lucruri neesenţiale , dar mult mai uşor de acceptat, astfel încât să prindem curajul asumării. Încă nu avem curajul să ne asumăm istoria, evenimentele importante şi prin asta să începem să facem parte din contextul lumii moderne. Mi se pare ca ROMÂNIA de la televizor şi de la radio traieşte o altă etapa socio-politică şi culturală decât cea în care suntem. Ne ocupăm prea mult să vorbim despre cât este de incompetent Guvernul, după ce acest lucru l-am stabilit deja, ne uităm prea mult în gura lui Basescu, după ce deja ştim ca e un mincinos şi nu are nici o legătură cu bunastarea şi normalitatea în care în mod firesc ar trebui să ne trăim vieţile. Priorităţile noastre mediatice sunt plafonate între aceste două teme, deja clarificate. Cele zilnice, sunt la fel, limitate deja la supravieţuire, elemente ce într-o ţară europeană sunt depăşite cam de pe la mijlocul sec. XVIII. De aceea , fiind aceste probleme cunoscute, nu avem curajul să facem pasul dincolo de aceste limite, autoimpuse şi induse. De aceea mamaliga nu explodează! De aceea încerc să dinamitez această mămăligă, să le spun oamenilor că o viaţă normală nu inseamna bucuria de a avea ce pune pe masa, de a avea un acoperiş deasupra capului şi de a sta în fotolii şi a privi prostiile de la televizor. Bucuria de a trăi înseamnă a fi legat de ceilalţi din lumea întreagă, de a accede la istoria şi modernitatea lor, de a pune clar si nemetaforic mâinile pe aceste valori universale. Stând acasa şi bucurându-ne doar ca nu murim de foame, nu e viaţa! E doar o amagire. Ieşiţi din carapace! Mergeţi în lumea largă, vizitaţi şi priviţi-i pe cei din lumea civilizata cum traiesc! De abia aşa veţi afla care este de fapt normalitatea! Mie mi se pare normal ca atunci când nu muncesc, să pot vedea frumuseţile acestei lumi, să mă simt în orice loc din lume ca fiind acasa. Sunt departe, şi cu tot dorul de ţară, ma simt mai acasă în alte ţări. De ce? Fiindca genetic suntem făcuţi pentru Europa şi nu pentru tâmpeniile de pe malurile Damboviţei! E ciudat faptul că în ROMANIA secolului 21 mai ne bucurăm că se bagă apa caldă, se astupă gropile din asfalt, e lumina pe străzi si curat, atunci cind toate astea sunt, şi să spunem că : UITE X SAU Y FACE CEVA PENTRU NOI. Nu, aceste lucruri ar trebui să fie normale. Nu e erou politicianul care astupă gropile. Erou este politicianul al cărui cuvint contează în concertul internaţional. Restul sunt doar niste babe expirate care bârfesc pe la colţuri. Cam aşa este şi dezbaterea publică în ROMANIA. De aceea fac radio! Ca să vă propun să trăim altfel.