Aş vrea ca din locul acesta sa plec
să-mi rup ce-a mai rămas din mine
si-n anii ce vin eu sa nu mai trec
decât ca un gând ce poate nu vine...
Şi de-o trece vre-un om pe la mine
Să rupă o creangă să-mi lase pe cruce
Cuvântul şi -un zvon despre tine,
Să ştiu că ţi-e bine acolo unde m-oi duce...
În trecerea prin viaţă, uneori,
RăspundețiȘtergerem-am poticnit de ierburi şi de nori,
m-am coborât în doruri şi iubire,
m-am adăpat cu vis de fericire.
Dar toate s-au culcat sub cruce
să-şi doarmă timpul din răscruce.
Aşa şi gândurile tale
aleargă rătăcind pe cale
să-şi plângă noaptea de suspin,
să-şi cânte soarta cu alin.
Şi tu ai vrea să pleci -cuvânt-
să stingi durerea-n foi de vânt,
să zbori uşor şi-apoi să ţipi
că ai rămas fără aripi,
să te ascunzi în viitor posac,
să-ţi faci culcuş în tainic lac.
Ridică-te, zâmbeşte! Chiar de doare!
Şi tu şi eu -fiinţe trecătoare-!
Ma bucur ca faci publicitate poeziilor scrise de Mariana,e multa sensibilitate in ele si-mi place indemnul ei:
RăspundețiȘtergere"Ridica-te,zambeste!Chiar de doare!...."