Scriu aceste randuri ce se vor un strigat de disperare pentru ceea ce înseamnă existenţa României . Fiecare zi, fiecare secundă care trece cu GAŞCA PORTOCALIE în fruntea acestei ţări ne poziţionează în mod evident pe traiectoria sfârşitului acestei ţări. ESTE DEJA TRECUT CEASUL AL 12 LEA! E cazul ca să punem capăt acestei mizerii, haosului fără precedent în istoria ţării. Statul ca să fie stat trebuie să fie previzibil, să respecte CONSTITUTIA , dreptul la viaţă, la sănătate, la un trai normal şi decent. Actuala formulă ILEGITIMĂ, NECALIFICATĂ, MAFIOTĂ din ROMANIA este tot mai departe de a fi un Stat. Ciumatii care ne conduc au început să-şi răspândească boala în rândul populaţiei . Dacă poporul meu nu va înţelege că această gaşcă violentă, de tip fascist nu poate fi inlocuită decât protestând masiv şi ferm, atunci este clar că de fapt nimeni nu mai vrea ca ROMANIA să mai existe.
OPRITI CIUMA PORTOCALIE! HAIDEŢI SĂ NE LUĂM ŢARA INAPOI! CEASUL AL 12 LEA A TRECUT! TREBUIE OPRIT GENOCIDUL ÎMPOTRIVA BUNICILOR ŞI PARINTILOR NOŞTRI! NOI SUNTEM RESPONSABILI IN CAZUL ÎN CARE VOM STA AMORALI ŞI VOM PRIVI LA TELEVIZOR!
Deseori am sentimentul că sunt un Don Quijote şi că orice aş face ar fi o luptă cu morile de vânt. Considerată de foarte mulţi ca fiind din altă lume (poate că au dreptate!), am sentimentul, chiar convingerea, că eu, aşa aeriană cum sunt, mă aflu mult mai aproape de adevărul vieţii decât cei care mă privesc cu îngăduinţă sau cu dispreţ. E un blestem asupra acestei ţări de a avea la conducere exemplarele cele mai rudimentare cu minţile schilodite de idei draconice. De altfel un popor nobil, românii nu reuşesc să facă diferenţa dintre calităţi şi defecte, promovându-le în mod straniu doar pe cele din urmă. Dacă mai mult de jumătate din populaţia cu drept de vot a putut să aleagă un individ care bea şampanie cu sticla, se scălămbăie dizgraţios în faţa tuturor, care are un limbaj de cocină şi râde-plânge vizibil artificial, atunci nimic nu mă mai uimeşteîn frumoasă ţară România! Şi mi se pare, în această situaţie, normal ca toţi cei din anturajul hidosului personaj să-i semene întru totul. Dar îmi pun întrebarea, firească, noi, ceilalţi, de ce să fim îngesuiţi în mizeria vieţii de cu zi cu zi pentru că ei sunt incapabili să conducă?
RăspundețiȘtergereSCRISORI FĂRĂ RĂSPUNS
RăspundețiȘtergere„TIMPUL” 8 – decembrie 1998
Stimate domnule director general Petru Buzzi
Nu ştiu dacă ce va voi scrie va vedea lumina tiparului, dar îmi fac datoria şi vă scriu.
Moldova Nouă este departe de centrul judeţului şi totuşi mai ajung şi pe la noi parlamentari care vor să-si facă imagine. De fiecare dată când au venit prin zonă am căutat să-i întâlnim pentru a le arăta că noi suntem electoratul care i-a ales. Deşi i-am întâlnit şi le-am scris, în schimb nu am primit nici un răspuns, ca dovadă că nu am fost luaţi în seamă. Voi începe cu dl. senator Constantin Müller, care în data de 6 aprilie 1997 a fost la Moldova Nouă şi căruia i-m solicitat anumite intervenţii în Senat referitoare la mult discutata lege a pensiilor, prin scrisoarea nr. 563/7 aprilie 1997, la care nici până azi nu am primit vreun răspuns.
În data de 3 aprilie 1998 venea la Moldova Nouă, cu multe surle şi trâmbiţe, speriind până şi copiii din oraş, domnul deputat Liviu Spătaru, căruia, de asemenea, i-am prezentat o scrisoare în mână, pe care i-am şi citit-o de faţă cu mulţi cetăţeni din Moldova Nouă şi care poartă nr. 768/3aprilie1998, la care, de asemenea, nu am primit nici un răspuns.
În data de 11 iulie 1998 venea la Moldova Nouă deputatul Dumitru Ifrim, căruia i-am înmânat o scrisoare pentru Comisia de muncă şi protecţie socială, respectiv pentru doamna deputat Smaranda Dobrescu. Nici la această scrisoare nu am primit vreun răspuns.
Stimate Domnule Director General, aş dori ca opinia publică a judeţului Caraş-Severin să afle cum sunt priviţi alegătorii din acest judeţ de către cei cărora le-am încredinţat acele frumoase fotolii din Parlament, acele substanţiale „salarii + indemnizaţii + diurne”, nu mai ştim câte alte facilităţi, de care nu se bucură nici-o altă categorie socială din România.
Dacă unei organizaţii nu i se răspunde în nici-un fel, mă întreb ce se întâmplă cu alte mii de scrisori ale unor cetăţeni simpli? Oricâte interese de partid ar exista, aceşti „domni” nu-şi merită călduţele scaune din Parlamentul României!
Mihai LEONTE,
Preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor
Moldova Nouă