L-AM FENTAT PE DUMNEZEU!

Spuneam nu demult, într-o emisiune, faptul ca disperarea şi foamea pot legitima orice tip de acţiune. La spitalul din Brăila, disperarea a scos oamenii în stradă. Violenţele de acolo sunt un semnal ce s-ar putea exitnde cu o oarecare viteză la nivelul întregii societăţi. Cred ca este de prisos să spun că statul român a ajuns în situaţia să se lupte până şi fizic cu oamenii care ar trebui să îi fie aliaţi de nadejde în demersul constituţional de protecţie a sănătăţii naţiunii.
Acest lucru mi se pare a fi deosebit de grav şi arată situaţia fără precedent în istoria modernă a României în care argumentul logic se sfârşeşte şi degenerează în violenţă. Pentru că acolo unde se sfârşesc argumentele se cheamă că începe o luptă bazată pe porniri instinctuale reduse doar la FOAME. Mi se pare că ne aflăm intr-o situaţie mult mai gravă decât cea de dinainte de Revoluţie, fiindcă scânteia porneşte de această dată dintr-o zonă caracterizată de umanitate, de chemare, de o anume aură cu accente nobile.
Mica revoluţie a halatelor albe de la Brăila s-ar putea să însemne nu peste mult timp o necesară trezire la realitate a unui popor ce s-a complăcut în acceptarea minciunilor spre un comfort minimal prin pasivitatea sa.
Întotdeauna pasivitatea asta ne-a scufundat în situaţii penibile de-a lungul întregii noastre istorii contemporane. Am vrut să scăpăm de exemplu de boala fascistă şi am ales una poate mai dureroasă, cea comunistă. Parcă mereu am căutat să ne atârnăm de ceva, neavând dorinţa de a renunţa la "căldurica" de sub plapuma vecină cu schizofrenia a unei realităţi despre care mereu ne-a plăcut să o numim cu autoîngăduinţă ca fiind paralelă, dar de fapt ea nu exista... Încă trăim intr-un film care nu există nicăieri în lumea civilizată, fiindca ne e lene, teamă, greu să ne scuturăm odată. E MAI UŞOR SĂ SCRI POEZII ŞI SĂ PLÂNGI DECÂT SĂ FACI CEVA PENTRU A NU MAI PLÂNGE!
Cred că suntem penibili, atât de penibil încât cei ce ne privesc , din politeţe sau din plictiseală nu ne-o mai spun direct. Şi noi, fiindcă nu ne mai spune nimeni, avem impresia că suntem normali.
Mă uit spre exemplu la faptul că jurnaliştii din Elveţia , prezenti la CLUJ , la meciul dintre U CLUJ şi FC BASSEL, au descris Clujul în culori jenante, însă adevărate. Cum au recţionat autorităţile şi clujenii? În loc să pună naibii mâna pe treabă , s-au supărat pe jurnalişti şi au spus că exagerează, aruncând în criticile lor , pe deplin fără acoperire, tot felul de teorii imbecile de genul că cineva vrea destrămarea României, că duşmanii din afară vor să ne ia ţara, şi alte scenarii mai comod de făcut decât punerea osului la treabă.
În nici un caz duşmanii noştri nu sunt din afară, ei se află în ţară , umblă liberi şi se distrează de minune când văd ce uşor îşi prostesc poporul. Să nu mai ne miorlăim deci că ne este greu, că vin ungurii şi ne fură Ardealul, că alţii ne vor răul, ca suntem un popor urgisit de soartă! NIMENI NU NE DOREŞTE RĂUL, suntem doar prea comozi şi prea laşi şi prea comozi ca să ne recunoaştem erorile, lipsa de cultură civică, realitatea că suntem în secolul 21 şi ne agăţăm mereu de perioada medievală.
Cred că ROMANIA are mai multă şansă decât merită. Suntem in UE fără să o merităm, facem parte din NATO , fără să merităm, avem democraţie şi ne batem joc de ea, avem resurse naturale mult peste ţarile aşa zis bogate şi ne plângem că suntem săraci, avem o economie nefuncţională şi supusă mereu hoţiei şi totuşi rezistăm, avem potenţial turistic demn de invidie şi turismul este la pământ. Ce ne mai trebuie, ce să-i mai cerem lui DUMNEZEU, ce să mai tragem de pe EL? Oare nu s-o fi săturat şi EL de noi, mereu cu mâna întinsă, mereu cu DOAMNE DA pe buze, mereu ne plângem, şi chiar nu e cazul. Comfortul în care ne bălăcim , având pâinea şi cuţitul lângă noi cu siguranţă că în ecuaţia universal-divină trebuie să fie invers proporţional cu ceea ce acum există. Adică încă e prea bine în ROMANIA faţă de ceea ce merităm. Dar asta nu va mai dura mult, şi chiar aş vrea un duş rece pentru români. Esingura şi disperata soluţie ca să ne deşteptăm. ROMÂNII , aşadar o duc încă mult prea bine pentru valoarea actuală a lor, fiindcă altfel nu se explică faptul că stau pe la casele lor şi acceptă să înghită gunoiul ce i se toarnă mereu în stomacul ce neştiind cum arată şi ce gust are mâncarea adevărată, se comoprtă ca şi cum s-ar hrăni doar cu bunătăţi. Şi ciuma portocalie încă nu şi-a atins maximul. Aveţi încă puţintică răbdare, fiindcă nu mai e mult, fraţilor! Eu cred că nu ne merităm ţara, acest suprem CADOU pe care Dumnezeu ni l-a făcut şi noi ne batem joc de el. Eu de câte ori ma spovedesc, cu acest păcat încep a-l mărturisi.....